În acest articol nu voi încerca să reduc reglementările tehnice la cinci exigențe simple, ci să stabilesc pe care le consider eu ca fiind cele mai importante și pe care nu trebuie să le ratăm.
Să extragi însă cele mai importante 5 verificări la o cerință fundamentală așa de complicată, pare cu adevărat o provocare și am să pornesc de la un criteriu simplu: care sunt acele 5 exigențe care îndeplinite elimină 95% din eșecul unui proiect.
Sigur că pare cumva anormal să elimin anumite exigențe și să las impresia că altele sunt mai puțin importante, deoarece nu sunt. Toate exigențele sunt importante, dar pot afirma că o parte din ele au o greutate mai mare decât altele.
Ceea ce voi scrie mai jos se bazează pe experiența mea practică de verificator de proiecte, inginer constructor și diriginte de șantier. Nu voi avea în vedere doar acele aspecte ce le observ în faza de proiecte, cât și deficiențe mai grave în faza de execuție și exploatare:
1 Stabilirea corectă a scărilor, în secțiune, astfel încât să nu te lovești cu capul de intradosul rampei. Pare o chestiune banală, dar nu de puține ori am întâlnit această problemă în faza de execuție sau, mai rău, în cea de exploatare. Și da, această deficiență venea încă din proiectare și tocmai de aceea consider că reprezintă unul din cele mai importante aspecte de luat în considerare; pentru simplificare vă voi spune că ar trebui să vă asigurați că aveți un liber de 2,10m, înălțime care nu se măsoară pe verticală ci normat pe rampa scării la fața finisajelor în punctul cel mai defavorabil; adică nicăieri să nu avem mai puțin de 2,10m; vedeți că de multe ori la scară se impune turnarea șapelor, ori aici luați în considerare o pierdere de 10cm.
2 Parapeți la balcoane suficienți de înalți, conformați astfel încât cei mici să nu se poată urca pe ei și din materiale durabile; (a) voi simplifica și de această dată și vă voi spune că un parapet de 100cm este perfect, iar aici vorbim de măsurătoare dată de la nivelul superior al finisajului; nu uitați că șapa are 10cm și că prinderea se face în elementul structural, nu în șapă; (b) nu punem rigle orizontale căci se pot urca copiii ușor pe ele; dacă punem rigle vericale să aibă maxim 10cm între ele ca să nu poată băga capul printre balustrade; (c) nu facem stâlpi din lemn căci în maxim 3 ani se duc, chiar dacă îi montăm pe pivoți metalici; faceți stâlpi din materiale care nu sunt sensibile la apă și la intemperiile naturii, cel mai uzual: oțelul; aici vorbesc mai ales din experiența practică și nu de norme, iar ca specialiști nu ne limităm la norma deoarece ele sunt făcute de oameni și tot specialiștii le actualizează.
3 Rampă pentru persoanele cu dizabilități care să asigure accesul în clădirile publice; tot simplificat vă voi spune că este necesar ca rampa să nu aibă o lățime mai mică de 120cm, să aibă balustradă cu mână curentă intermediară, panta să nu fie mai mare de 8%, unde există podest, inclusiv cel de capăt, să nu aibă latura mai mică de 150cm și să nu dea în ușă, ci în fața ei;
4 Lățimile minime la ușile interioare și ale celor de acces în clădire; voi simplifica și de această dată: fără uși sub 90cm, adică goluri de zidărie de 100cm; în peste 95% din proiecte se constată această greșeală: se cotează 90cm; toate normele vorbesc de spațiu liber de trecere de 90cm, ori pe planurile se trec cotele la zidărie și nu la liber; asta înseamnă că se mai pierd vreo 10cm și suntem nevoiți ca pe planuri să trecem 100cm; iar la intrarea în clădire minim 140cm(două canate, pe plan cotăm 160cm); chiar și dacă este o locuință individuală recomand ca cel puțin o ușă ar trebui să aibă această dimensiune pentru introducerea facilă a mobilierului;
5 Grupuri sanitare pentru persoane cu dizabilități; normativul are suficiente exemple cu grupuri sanitare conformate, nu trebuie să inventăm roata, le preluăm de acolo; nu este chiar obligatoriu să faceți la fiecare nivel grupuri sanitare pentru persoane cu dizabilități, dar cel puțin una la parterul clădirii este de bun simț, mai ales că nu trebuie să deservească exclusiv persoanele cu dizabilități.
Legat de poza din imagine ea arată bine, este senzațională și probabil că o balustradă ar fi stricat-o. Însă clădirile nu se fac pentru poze și ele sunt locuite de oameni, marea lor majoritate familii cu copiii și chiar vârstnici. Tocmai de aceea proiectarea clădirilor reprezintă un act de responsabilitate.
O să spuneți că fiecare poate face ce vrea, că își asumă. Dar nu este așa. O clădire nu este utilizată doar de beneficiarul ei. El poate avea invitați prieteni, rude sau chiar vinde acea proprietate peste ani. Noi trebuie să ne asigurăm că toată lumea se află în siguranță în spațiul ce îl proiectăm.
Lulea Marius Dorin este verificator de proiecte cerința fundamentală siguranță și accesibilitate în exploatare și nu numai.