Verificarea clădirilor la cerința fundamentală izolare termică(E). Cele mai uzuale greșeli

Verificarea corectitudinii proiectării și executării unei construcții se face în conformitate cu Legea 10/1995 privind calitatea în construcții. Legea menționată stabilește 6 cerințe fundamentale extrem de importante, iar în articolul de față voi discuta despre “economia de energie și izolarea termică“.

Fiecare performanță stabilește condițiile minime de performanță pe care o clădire trebuie să le îndeplinească.

Proiectanții au obligația ca pe baza normativelor tehnice să urmărească îndeplinirea acestora condiții minime. Ele se actualizează periodic pentru fiecare cerință fundamentală.

Sistemul calității în construcții prevede însă și o verificare externă a îndeplinirii condițiilor. Astfel că proiectele întotdeauna sunt supuse unei verificări din partea unui specialist extern, care nu a participat la întocmirea proiectului și care se numește verificator de proiecte. Verificatorul de proiecte nu urmărește corectitudinea documentației în toate aspectele ei ci doar în acele criterii stabilite prin lege că definesc cerința fundamentală.

Verificatorul de proiecte nu poate fi și proiectantul unei clădiri.

Ce verificăm?

La cerința fundamentală E: “izolare termică și economie de energie” principalele aspecte case se urmăresc sunt următoarele: (1) rezistențele termice ale elementelor de anvelopă să fie mai mici decât cele normate și (2) coeficientul global de izolare termică să fie mai mic decât cel normat.

(1) Rezistențele termice se referă la elementele vitrate(ferestre și uși), la pereții exteriori, la închiderile superioare(terase sau acoperiș de tip șarpantă) și la închiderile inferioare(placă pe sol sau planșeu peste subsol rece).

În principiu lucrurile sunt considerate corecte din acest punct de vedere dacă la ferestre avem geamuri tripan, la pereții exteriori o termoizolație de minim 10cm, la închiderile superioare și la partea inferioară a bowindourilor minim 25cm de termoizolație, iar la planșeele pe sol minim 10cm dacă luăm în considerare și efectul pozitiv adus de stratul de umplutură de argilă.

Sigur că în paragraful de mai sus am redus multe calcule și am făcut o prezentare simplistă, dar dacă nu vă situați peste aceste performanțe atunci ar trebui să mai analizați o dată calculele.

(2) Al doilea criteriu important îl reprezintă coeficientul global de izolare termică. Acesta ține cont de performanțele termice ale anvelopei, așa cum au fost ele enunțate mai sus, dar și de dimensiunile suprafețelor exterioare prin care se pierde energia, suprafața construită și desfășurată precum și volumul clădirii. Practic acest parametru integrează mai bine o seamă de informații care ne conduce la performanțe superioare.

Ce spune coeficientul global de izolare termică G? Că nu este suficient să îndeplinim performanțele minime pentru o clădire ca ea să fie considerată eficientă din punct de vedere al consumului de energie pentru încălzirea clădirii iarna, sau răcirea acesteia vara. Practic prezintă o importanță deosebită și suprafața elementelor prin care se pierde energia și raportul dintre suprafața anvelopei și volumul construcției.

Astfel, pentru performanțe superioare avem nevoie de o clădire compactă, adică cu un raport între suprafața anvelopei și volumul clădirii cât mai mic.

De asemenea este important ca acele elemente ale anvelopei ce au performanțe admise mai mici să ocupe o suprafață cât mai redusă din anvelopă. Aici este vorba în general despre suprafața ferestrelor. Însă și aici trebuie stabilit un raport optim între cerințele fundamentale deoarece se impun suprafețe minime din condiții de igienă și sănătate.

Așa că degeaba veți pune pe o clădire polistiren de 30cm dacă suprafața vitrată va fi mare, sau dacă aveți o clădire neregulată sau cu disproporții mari între laturi.

Greșeli uzuale regăsite în proiecte

Cea mai uzuală greșeală pe care o regăsesc în proiecte o reprezintă grosimea termoizolației de la nivelul închiderilor superioare. În general se pune prin proiecte vată minerală sau polistiren cu o grosime de 10-20cm. Această grosime este insuficientă deoarece ar fi necesară o grosime de minim 25cm, dacă avem un coeficient de punți termice scăzut, sau peste 30cm în caz contrar.

O a doua greșeală des întâlnită este nemenționarea pe planuri, fațade și secțiuni a performanțelor elementelor de închidere. Astfel că pe planuri ar trebui să regăsim (a) grosimea straturilor termoizolante, (b) tipul de material utilizat și (c) performanța termică minimă(de obiecei conductivitatea termică, excepție la ferestre unde se menționează rezistența termică). Grosimea și caracteristicile de material constituie elemente foarte importante deoarece influențează prețul unei construcții.

A treia greșeală importantă este lipsa din cadrul proiectului a breviarului de calcul al coeficientului global de izolare termică G. Prezența lui în cadrul proiectului este obligatorie și în lipsă verificarea nu se poate realiza.

articol scris de drd. ing. ver. Lulea Marius Dorin- verificator de proiecte la cerința fundamentală securitatea la incendiu